Martisorul este un obicei specific romanesc, pe care nu il regasim la alte popoare. In timp, traditia Martisorului a fost preluata si de alte populatii de la sud de Dunare. Asadar, obiceiul daruirii martisorului este mostenit de la daci si romani si isi are originea in credintele si practicile agrare.
Martisor, numele popular al lunii martie, este de origine latina – Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an in care se celebra sarbatoarea Matronalia. In aceasta zi, aveau loc serbarile lui Marte – zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii, ocrotitor al campului si turmelor. Se pare ca sarbatoarea romana a matronaliilor s-a suprapus in spatiul romanesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj traditional care isi are originea in vechiul cult al Marii Mame.
Obiceiul Martisorului apare ca o secventa dintr-un amplu scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara. Dupa unele traditii, firul Martisorului ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului nascut primavara.
Intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, zeita materna, lunara si echinoctiala, se poate afirma cu certitudine autohtonia si vechimea multanilenara a obiceiului. De la romani si aromani se pare ca obiceiul a fost preluat de alte popoare din sud-estul Europei.
In unde sapaturi arheologice din Romania, s-au gasit martisoare mai vechi de 8.000 de ani, sub forma unor pietre mici de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata. Se pare ca se purtau la gat. Culoarea rosie semnifica focul, sangele si soarele si era atribuita femeii, deci vietii. Albul, semnificand albul norilor si limpezimea apelor era asociat cu intelepciunea masculina.
Snurul martisorului semnifica tocmai inpletirea inseparabila a celor doua principii, feminin si masculin. Dupa unele informatii etnografice, cele doua fire rasucite ar fi semnificat iarna si vara, iar de ele se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. In vechime, se pare ca snurul se impletea din lana alba si neagra, fara a i se adauga monede sau alte obiecte artizanale. In unele acceptiuni, snurul bicolor al martisorului, ca obiect cultic, reprezenta funia anului, care aduna saptamanile si lunile in anotimpurile de baza ale calendarului popular – iarna si vara. Acest snur era facut cadou la 1 martie, in ziua Dochiei, inceput de an agrar.

In Moldova si Bucovina, martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de 12 zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentm ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti fara deosebire, de la parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De firul martisorului se agata o moneda metalica de argint sau aur si se purta la mana, prins in piept sau agatat. In functie de zona etnografica, el era scos la o anumita sarbatoare a primaverii (Florii, Paste) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi si agatat de ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.