Conform cercetătorului în ufologie, Len Kasten, cei de la nivelurile cele mai înalte ale guvernului ştiau că a existat o intervenţie a extratereştrilor în cel de-al doilea război mondial în ambele tabere. De fapt, pretinde cercetătorul, au existat dovezi credibile că războiul însuşi a constituit o încercare camuflată a extratereştrilor de a cuceri planeta folosindu-se de puterile Axei ca de pioni în ceea ce a reprezentat, în realitate, o confruntare cosmică.
Autorul spune că experimentele germane în domeniul călătoriei în timp au început, în anii 1920, cu asistenţa extratereştrilor. Astfel, în 1922, germanii au creat aşa-numita „maşină de zbor în altă lume”. În formă de farfurie zburătoare, era destinată să creeze un intens câmp electromagnetic cu scopul de a deschide un portal interdimensional către sistemul stelar Aldebaran, prin aceasta asigurând un canal pentru comunicaţiile extraterestre directe. Farfuriile zburătoare ale lui Hitler se bazau pe tehnologia antigravitaţională furnizată de extratereştri. Dacă forţele aliate nu ar fi distrus prin bombardamente fabricile germane, farfuriile ar fi ajuns să zboare şi aliaţii ar fi pierdut probabil războiul. În consecinţă, întreaga tehnologie uluitoare, care a rezultat din această încleştare eroică, a fost privită numai în termeni de aplicaţii militare.
În anul 1943, a avut loc Experimentul Philadelphia, cel care a implicat teleportarea oamenilor şi a unei nave a Marinei Statelor Unite, călătoria în timp şi invizibilitatea. Savantul Nikola Tesla a avut un rol decisiv în acest proiect. Ulterior, unul dintre participanţi a susţinut că experimentul a deschis un „portal temporal” care i-a permis unui grup de extratereştri ostili să ajungă pe Pământ. Desigur, acest incident fantastic trebuia să rămână secret. După război, serviciile secrete americane erau convinse că naziştii îşi mutaseră toate activităţile de cercetare şi dezvoltare în domeniul antigravitaţional la o bază din interiorul unui munte din Antarctica.